luni, 11 decembrie 2017

RECENZIE - TU de Caroline Kepnes


Descriere:

Atunci când o tânără și frumoasă scriitoare aspirantă intră în librăria din New York în care lucrează Joe Goldberg, el face ceea ce ar face oricine în situația lui: îi caută pe Google numele pe care l-a aflat de pe cartea de credit.

Este doar o singură Guinevere Beck în întreaga metropolă. Ea are un profil public de Facebook și postează pe Twitter neîncetat, dezvăluindu-i lui Joe tot ce ar avea nevoie să știe: se recomandă pur și simplu Beck, pentru prietenii ei, a urmat cursurile la Universitatea Brown, locuiește pe Bank Street și va fi la un bar din Brooklyn diseară – locul perfect pentru o întâlnire „întâmplătoare”.

Pe măsură ce Joe capătă în mod invizibil și obsesiv controlul asupra vieții lui Beck, el orchestrează o serie de evenimente pentru a se asigura că Beck nimerește în brațele lui primitoare. Trecând de la statutul de hărțuitor din umbră la cel de iubit oficial, Joe se transformă în bărbatul visurilor lui Beck, totul în timp ce, pe tăcute, înlătură orice obstacol care i-ar putea sta în cale. Chiar dacă asta ar însemna să ucidă.

RECENZIE:

 De când mi-au căzut ochii pe cartea asta, prima dată pe goodreads, am vrut să o citesc și știam că trebuie să o am cu orice preț, pentru c-avea să fie genul meu. De ce? N-aș spune că sunt un fan al criminalilor în serie sau al urmăritorilor obsedați sau că mă fascinează psihopații, încât să-i urmăresc eu pe ei. Dar urmăresc tot ce prind pe acest 'subiect' și e bine făcut, citesc cărți pe tema asta și mi se pare extrem de interesant să descoperi cum gândește un astfel de om, ce vrea, dacă are motive sau nu. Și ce-am găsit mereu și mereu, urmărind, citind, ascultând și văzând, chestii pe tema asta e că oamenii ăștia-s peste tot, arată ca noi și ca ceilalți, n-au nevoie de un motiv anume, nu regretă după ce ucid sau îți distrug viața, și dacă au pus ochii pe tine nu te poți ascunde sau scăpa de ei. 
  
 Așteptări mari legate de TU am avut și tare mă bucur să spun că mi-au fost atinse, în unele momente chiar și depășite. Mi-a plăcut modul în care e scrisă și structurată povestea, și chiar dacă mare parte am simțit că sunt în capul lui Joe, au fost și, puține, clipe în care am fost Beck. I-am simțit teama, emoțiile, mintea fugindu-i în cercuri, încercând să găsească o ieșire și să se ducă departe de bărbatul ce n-o lasă în pace. Asta dacă vrea s-o lase în pace. Oare vrea? TU ce zici?  
  
 Pentru mine, Joe a fost ceva fascinant și nu m-a speriat deloc, chiar dacă uneori a mers mai departe deat m-aș fi gândit eu vreodată; punându-mă atât în locul lui ca urmăritor, dar fiind și în papucii victimei. Totuși, ținând cont că am fost în elementul meu și cu 'unul de-ai mei', aș zice să nu mă credeți când zic că e un om fermecător, bun, ambițios, care-ți îndeplinește toate dorințele și te duce pe culmile fericirii, îți dă aripi, și apoi, subit sau lent, ți le rupe una câte una... fulg cu fulg. Căci Joe e un tip periculos, ce trebuie evitat, nu trebuie crezut și să nu cedezi, vreodată, în fața vorbelor lui, a aerului nevinovat și prietenos, și să nu te lași mințit/ă de ochii aia sinceri și pătrunzători. Ăsta dacă nu vrei să fii următoarea lui victimă. Vrei? 
  
 Despre firul narativ n-o să vorbesc, dar TU a fost un roman ce l-am devorat, apoi am luat o pauză de câteva ore, m-am trezit recitînd pasaje din el, și când am prins pe cineva m-am apucat să-i recomand ce-am citit. Vă imaginați cât de normal sună: "trebuie să citești asta! Joe o urmărește pe Beck și află totul despre ea, ajunge să îi știe orice mișcare, e de-a dreptul vrăjit, iar ea îi cade în brațe aproape imediat. Plus că are o minte sclipitoare și... da, da e psihopat. ... Nu, adică... da, e periculos, știu! Dar ascul... da, știu că nu e bine și că e bolnav și ea ar trebui să cheme poliția sau să-i dea una... *pauză lungă* o vei citi, da?". Asta fiind așa un mic rezumat al discuției avute cu o prietenă, ce se uita la mine de parcă-mi crescuseră urechi sau cornițe. 
  
 Dar trebuie să citiți TU! Nu-i așa ca vreți un roman plin de suspans și acțiune, cu dialog bine scris și cu personaje memorabile? Vreți să-l cunoașteți pe Joe și să fiți prieteni, nu? Sau poate vrei să fii de partea lui Beck și să-ncercati să-l pocniți zdravăn. Sau să-l iubiți, știu și eu... Linia dintre ele e aproape inexistentă, oricum. Vă învață Joe cum funcționează asta și e chiar distractiv. Nu, nu mă refeream la a urmări pe cineva și a-l ucide dacă nu te acceptă. Sigur nu la asta. *blush* Ci la cum să iubești pe cineva deși nu e perfect și uneori vrei să-l strângi de gât sau doar să-i dai una.  
  
 Cred că mă opresc aici cu recenzia și repet, citiți acest roman! Beck și Joe sunt simpatici, reali, imperfecți, iar acțiunea și suspansul  te ține lipit de carte de la început și până la ultimele cuvinte. Iar când ajungi acolo o  recitești, de câteva ori. Te asigur.  Romanul e bun de citit oricând, cu oricine  oriunde...   când sunteți în mijloacele de transport, pe drum, când știi c-ai încuiat ușa și ai verificat ferestrele; să n-aveți musafiri, pardon, admiratori.   
  
  P.S.: nu e nimic ciudat dacă acum crezi că te urmărește cineva sau crezi c-ai auzit telefonul sunând.   
  P.S.2: ai văzut silueta aia, din mulțime, ce se uită fix la persoana aia cu geacă cu verde? nu? ah, sigur  nu. tu erai. victimă sau urmăritor? :D  
  

0 comentarii: