Romanul
Eseu despre luciditate debuteaza cu un scrutin general in capitala unei tari imaginare, dar perfect obisnuite. La sfirsitul zilei, se numara voturile si reiese ca aproximativ saptezeci la suta dintre electori nu alesesera pe cineva. Duminica urmatoare oamenii sint din nou chemati sa voteze si, de data aceasta, numarul de voturi fara optiune depaseste optzeci la suta. Membrii guvernului intra in panica, o molima pare sa le submineze demersurile politice si, daca este asa, atunci aceasta trebuie anihilata. Incercind sa afle care ar putea fi explicatia unui asemenea fenomen, ei incep o vasta operatiune politieneasca, culminind, in lipsa de rezultate, cu instaurarea starii de asediu si retragerea guvernului din capitala – provizoriu, sustin mai-marii, pina cind populatia capitalei va reveni la sentimente mai bune in ceea ce priveste puterea politica, cea despre care se presupune ca ar trebui sa-i reprezinte. Izolati si lipsiti de indrumare, cetatenii capitalei au reactii dintre cele mai imprevizibile.
~~~
Victor traieste cu sentimentul ca, dupa copilarie si adolescenta, percepute drept cele mai frumoase perioade ale vietii sale, prezentul se deruleaza monoton. Nemultumirii pricinuite de munca sa bizara i se adauga obsesia ca sotia lui, vesela Veronica, s-a transformat in timp intr-o femeie ce nu mai are nimic din farmecul si visurile fetiscanei cu care s-a insurat. El isi proiecteaza mereu in minte filmul trecutului, cind, alaturi de gasca de colegi de liceu, totul avea sens si savoare. In preajma Craciunului are insa parte de o surpriza: intilneste un barbat care vorbeste o limba stranie. Alaturi de acesta si de traducatoarea sa, Victor intra intr-o aventura ce i-ar putea schimba viata.
~~~~
Scrise firesc si cu duiosie, povestirile lui Mircea Diaconu poarta cititorul in lumea aparent idilica a pustiului din La noi, cind vine iarna, care ascunde insa drame cutremuratoare. O operatie dificila e motiv de mindrie pentru copilul de la tara, care isi doreste sa se intoarca acasa pentru ca nu s-a dat cu sania decit de o suta de ori. Cofetaria e locul de intilnire cu fata cu mers de salbaticiune, care dispare inexplicabil dupa o vinatoare de caprioare. Ca sa scape de o amenda, Damian isi pune pirostriile cu Pelina si face nunta cu ajutorul acordat, fara voie, de sateni. Un baiat inocent care crede tot ce-i spui face deliciul strainilor si e pedepsit pe nedrept pentru naivitatea sa, in vreme ce un altul ii indeplineste bunicii dorinta de a avea o cruce frumoasa la capatii.
~~~~
Intr-o lume in care evenimentele ce separa cele doua ere au fost discutate, bogat interpretate, ecranizate, stirnind valuri de atitudini, Testamentul Mariei reia povestea femeii care ajunge sa-si vada fiul, pe Iisus Hristos, rastignit. Istorisirea cuprinde insa un registru emotional foarte fin, alaturind tandrete, melancolie, uimire, dezamagire, minie, groaza, eschiva, stupoare, revelatie, toate invocate pentru a infatisa realitatea asa cum a trait-o personajul. Testamentul Mariei se naste asadar pentru ca femeia care deja simte ca viata-i incepe sa capete rezonanta de mit se crede datoare sa spuna adevarul asa cum l-a vazut. Iar marturisirea aceasta devine calea prin care Colm Toibin nu doar dezvaluie cititorilor o viziune subiectiva, ci si readuce din Istorie o femeie cu tot omenescul din ea.
~~~~
FEM a fost nominalizat la Premiile Uniunii Scriitorilor din Romania, Premiul Augustin Fratila, Premiile Radio Romania Cultural si Premiile revistei Observator cultural.
FEM urmeaza sa apara in traducere franceza la editura Non Lieu din Paris.
Intr-o lunga scrisoare adresata barbatului care e pe cale sa o paraseasca, o femeie face o incursiune nonconformista prin meandrele sale fiziologice si psihologice, din copilarie pina la virsta adulta. Ea isi propune sa-i povesteasca fostului iubit, asemenea unei Seherazade, istorii „care sa-l tina treaz toata noaptea”, presarindu-le cu micile intimplari de zi cu zi din viata lor impreuna si cu cele mai intime trairi legate de cresterea ei intru feminitate. Iar toate starile, imaginile fantastice si viziunile stranii din povestile ei nu au alt scop decit sa-l deschida pe el catre o sensibilitate si o intelegere pe care nu le-a avut niciodata.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu