sâmbătă, 27 iulie 2013

Adevarul despre cazul Harry Quebert de Joel Dicker

Marele Premiul al Academiei Franceze pentru roman in 2012
Premiul Goncourt al Liceenilor pe 2012


In 1975, Nola Kellergan, o adolescenta in varsta de 15 ani, dispare fara urma. 33 de ani mai tarziu, scriitorul de succes Harry Quebert este acuzat de crima, atunci cand trupul fetei este descoperit in timpul unor sapaturi in gradina casei sale. Tanarul Marcus Goldman, scriitor in pana de inspiratie, nu ezita sa plece la New Hampshire si sa inceapa propria ancheta pentru a-l ajuta pe Harry, mentorul si prietenul sau. Acolo este depasit rapid de evenimente: investigatia intra in impas, iar Marcus incepe sa primeasca amenintari. Pentru a dovedi nevinovatia lui Harry si a-si salva cariera de scriitor, e absolut necesar sa raspunda la trei intrebari: cine a omorat-o pe Nola Kellergan? Ce s-a intamplat in New Hampshire in vara lui 1975? Si cum se scrie un roman de succes?


Parere: Inainte sa incep sa va vorbesc despre carte si ma pierd in zecile de ganduri si pareri pe care vreau sa le expun aici, o sa va zic ca daca va plac cartile cu mult suspans, rasturnari de situatie, cu un personaj principal care nu e doar incapatanat, ci mai e si scriitor pe deasupra, daca va plac cartile despre autori care scriu carti sau care isi cauta inspiratia atunci trebuie, TREBUIE sa cititi cartea asta. Pentru ca e GENIALA. Acum o sa ma intrebati ce naibii e asa genial la ea.

Pai in primul rand felul in care e scrisa, cu relatarile din prezent, cu bucati din trecut asezate unde trebuie si care ofera si mai multe informatii atat despre situatie, cat si despre personaje si relatiile lor de atunci, si implicit iti arata cum au ajuns acum. Apoi e vorba de personaje, si nu zic doar de cele principale, ci toate. Chiar si Nola, care e moarta nu-i lasata deoparte. Mi s-a parut ca autorul a tratat toate personajele in mod egal, n-a lasat niciunul pe dinafara si asta ofera o privire si mai ampla asupra povestii, asupra actiunii, iar romanul capata o complexitate dubla *daca pot sa zic asa* si o unda mare de veridicitate. Plus ca printre toate aceste pagini pline de suspans si amintiri din trecut, ni se strecoara si sfaturi legate de scris, avem parte si de discutii dragute si pline de prietenie intre Harry si Marcus, si vedem cum legatura lor a evoluat si s-a transformat de la inceput si pana la sfarsitul cartii.

Aceasta carte e foarte complexa pentru ca are atatea planuri narative si atatea personaje si atatea actiuni, care se completeaza si se complexeaza unele pe altele, creand o incurcatura extrem de greu de desfacut. E o carte in care, cu cat inaintezi cu lectura, ti se arata si mai multe si mai multe, fiecare personaj isi arata adevarata fata, fiecare lucru capata sens, iar finalul e exploziv. Eu deja de la jumatatea cartii citeam fara sa ma mai misc *da, am terminat-o la 3 dimineata* si ma enervam de fiecare data cand totul parea sa se rezolve, aparea ceva si iar se dadeau lucrurile peste cap. Sunt atatea straturi ce trebuie date la o parte si atatea masti trebuiesc sparte incat ajungi sa nu mai stii ce sa crezi si deja banuiesti pe toata lumea. Oricum nu cred ca poti sa te prinzi cine-i ucigasul, ce-a facut, de ce si cum. Eu abia la final, cand autorul mi-a spus, in ultimele pagini, am reusit sa asez lucrurile cap la cap, sa casc ochii mari si sa privesc toate acele personaje, cu tot ce-au facut, cu motivele si dorintele lor, dar mai ales sa ma uit la acea panza de paianjen enorma. 


Romanul asta e ceva ce chiar trebuie citit. Nu doar pentru ca e politist sau are suspans, ci pentru ca e cu si despre oameni, pentru oameni. Iti arata cum dorintele si motivele te imping dincolo de limitele tale si limitele vietii si moralitatii, cum vietile atator oameni se intalnesc si se intrepatrund intr-un mod atat de ciudat si incalcit, cum actiuni din trecut au avut ecouri foarte puternice in prezent. Dar mai ales cartea asta iti arata ca niciun personaj nu e ceea ce pare. Un roman complex, frumos scris, ce cuprinde si crime si psihologie si prietenie si iubire si ura si ambitie si vise sfaramate si inspiratie. TOT. V-o recomand din toata inima si cu toti neuronii mei. Cititi cartea si apoi veniti sa-mi ziceti ca nu v-a placut!



10/5

0 comentarii: